Cum am învățat mai multe despre ce scop are SEXUL vs BARZA.
VARIANTA 1: UN PROIECT OFFLINE
„Ce fel de muzică asculți?, asta e singura întrebare care mă închide.”, îmi zice o prietenă. Se plânge apoi că dacă răspunde „Norah Jones”, lumea va crede că e „a Norah Jones type of chick”. Mie dacă îmi pui întrebarea asta care mă închide, îți răspund „hip hop”. Yup, there you go. Haters gonna hate. Hip hop-ul are în câteva feluri legătură cu SEXUL vs BARZA, cum ar fi partea de performance. Mai are legătură hip hop-ul cu altă proiectul și printr-o poveste despre străbătut România.
Acum mai mult de un an, lucram în Germania la o școală și mă gândeam să îmi cumpăr o masina și să plec prin Romania în sate mici ca să vorbesc cu tinerii pe teme de educație sexuală. Această idee romantică de care mi-e jenă parțial rămăsese ca reziduu de la alte idei. De exemplu ideea unui site numit www.numaciupidefund.ro (chiar am cumpărat domeniul :)), pe care să vorbim despre violența pe stradă împotriva femeilor. Ar fi existat o campanie Nu mă ciupi de fund!. Am fi călătorit din oraș în oraș și în piețele centrale ale orașelor importante din România am fi instalat standuri de protest Nu mă ciupi de fund!. Am renunțat la idee când ONG-ul Centrul Filia a lansat un blog similar. Morala: dacă aveți vreo idee de vreun proiect, puneți-o în aplicare acum.
Dar dorința centrală – a cutreiera România pentru a da cunoaștere oamenilor – venea dintr-un interviu citit de mult pe site-ul de știri hip hop 4elemente, dat de Gianiny Munteanu, fostul manager al trupei megasexiste Paraziții. Nu știu dacă Gianiny e vreo ușă de biserică nonsexistă. Dar poartă cu el o poveste cool:
Imediat după revoluție, în martie 1990, la Bacău a apărut într-adevăr revista “Kromm”, prima din țară cu tematica de “metale grele”. Noi eram o gașcă de metaliști fanatici cu activitate dinainte de revoluție. Au apărut doar 3 numere, dar era un vis. Eu nu am scris de la primul numar, dar am amintiri mult mai plăcute, de pe când am umplut un rucsac imens cu reviste si am plecat prin țară să le vând. O lună! Mă dăduseră disparut și ai mei, și cei de la scoală (eram în clasa a 11-a). Atunci am facut primul interviu din viața mea: la Timișoara, cu trupa Cardinal. Umblam de nebun prin Oradea, Timisoara, Arad si București; dormeam pe la prieteni ad-hoc sau pe unde apucam. Si multe altele… Un vis.
Un vis, da. Îmi surâdea ideea s-o pornesc prin România.
VARIANTA 2: UN PROIECT VIDEO ONLINE
Apoi a apărut ocazia concursului de idei de proiect Restart România si m-am gândit la o strategie mai bună: un proiect video online de educație sexuală. Poate nu ajung chiar la copiii ăia din satele cele mai obscure, dar ajung la mai mulți tineri, la toți cei care au internet, practic. Am primit finanțarea pentru SEXUL vs BARZA și totul a mers mai departe.
O perioadă, după lansarea din aprilie 2013, când le vorbeam despre proiect, oamenii mă întrebau: și ce faceți, mergeți prin școli? Răspundeam: Nu, e un proiect online! și pe interior mă frustra faptul că oamenii aveau o imaginație nu prea bogată când vine vorba de cum se poate face educație sexuală și că nu înțeleg ce inovație e un proiect video online. „Nu sunt ubicuă”, spuneam, „e mai simplu să vină 3000 de puști la un clip pe Youtube, decât să merg eu la 3000 de puști”.
VARIANTA 3: UN PROIECT VIDEO ONLINE, PROMOVAT ÎN OFFLINE!
Și-apoi ceva s-a întâmplat: am mers în Germania pentru un internship și am lucrat direct cu tinerii. Și mi-am reamintit că este alt sentiment să lucrezi direct cu tinerii vs. să ți-i imaginezi în timp ce lucrezi la scenarii și la regie pentru niște videoclipuri.
Și-apoi s-a mai întâmplat ceva: colaborarea cu Biblionet a dat roade și bibliotecarele au început să facă uz de forța pe care o au în comunitate. Așa au apărut primele workshopuri de educație sexuală marca SEXUL vs BARZA în biblioteci. Am primit primele fotografii făcut de bibliocare la workshopurile pe care le-au organizat și atunci ceva s-a schimbat fundamental: i-am văzut cu adevărat pe o parte din cei cărora ne adresăm, mai departe de așa cum îi vedem pe rețele sociale dând like-uri. Și a fost un sentiment tare bun. Pentru că adevărul este că SEXUL vs BARZA nu ar exista dacă nu ar exista în noi o dorință reală de a ajuta tinerii, știind că ei au nevoie de acest ajutor. Iar în dorința de a ajuta intră și faptul că avem o simpatie naturală pentru publicul nostru țintă. „Îmi place să lucrez cu tinerii.” – o propoziție care nu e străină. Și să nu uităm – în 2011, jumătate dintre românii cu vârsta între 16 şi 74 de ani nu folosiseră niciodată un computer personal.
Deci da, acum SEXUL vs BARZA este mai mult decât un proiect online.
Foarte bine.
Adriana Radu