Iulia: Băi, nu știu, mie mi se pare groaznic, pe bune că urăsc săptămâna asta. În primele zile nici nu mă pot da jos din pat, așa de tare mă doare burta/stomacul, am niște crampe super nașpa.
Monica: Mda, te înteleg, așa a fost și la mine, dar numai la început, acum parcă nu mai e așa sau poate că m-am obișnuit eu, nu știu. Ție când ți-a venit prima oară?
Iulia: Pe la 12 ani, adică acum doi ani și puțin, ție?
Monica: Anul trecut, la 14. A fost amuzant, pentru că tuturor prietenelor mele le venise ciclul, iar mie, nu. Mamă, și mă tot gândeam, sunt eu anormală? Oare sunt bolnavă? Mie de ce nu îmi vine, ca să intru odată în rând cu lumea, să devin femeie!? Ce tâmpenie, hahaha! Acum, când mă gândesc, mi se pare ridicol. Puteam pur și simplu să am răbdare. Dar erau enervante și astea fiindcă super des când ne vedeam discutau numai despre asta – ce tampoane folosesc, cum nu știu care din ele s-a pătat la ora de sport și tot așa, iar eu nu aveam niciodată cu ce să contribui!
Iulia: Da, știu ce zici, dar lasă, mă, cu cât mai târziu, cu atât mai bine!
Monica: Crezi?
Iulia: Da, da, păi ai toată viața la dispoziție să schimbi tampoane și să iei pastile de durere.
Monica: Zici că ești maica-mea, hahaa. Mie mi se pare tare, să știi, adică da, sunt de acord, e un mega disconfort, trebuie tot timpul să știi când îți vine, să ai tampoanele pregătite, să te duci la profu’ de sport și să-ți vină să intri în pământ când îl rogi să te învoiască pentru că nu te simți bine. Ce moment penibil! Dar, pe lângă toate astea, e mișto, e o chestie a noastră, a fetelor, băieții nu o au. În sfârșit, avem și noi ceva ce ei nu au, na! Și acum că mă gândesc, mie îmi place să vorbesc despre asta cu prietenele mele, cred că de-aia eram și așa invidioasă pe ele când încă nu-mi venise ciclul, hahaa, simt așa, că treaba asta ne apropie cumva, împărtășim ceva secret.
Iulia: Da, așa ea, țin minte că în primele luni o băteam la cap pe colega de bancă mereu: „Auzi, m-am pătat?” Hahaha, se super enerva, dar când îi venea ei rândul, mă întreba ea pe mine.
Monica: Daa, exact, eu, la un moment dat, i-am cerut colegei de bancă un tampon, că, nu mai știu, îmi venise, nu eram pregătită și voiam să mă duc în pauză să mi-l pun. Băi, și nu știu cum s-a întâmplat că a picat pe jos în clasă, fix în pauză, când o parte din colegi erau și ei pe acolo. Am crezut că o să intru în pământ de rușine, dar tipa asta, Simona, a fost super pe fază: a făcut o glumiță amuzantă, a râs toată lumea, și viața a mers înainte. Mi s-a părut super tare, știi, nu a dat ocazia altora să râdă de noi pe tema asta, puterea a fost a ei.
Iulia: Da, e de ținut minte, mai ales la câte faze cu potențial de „penibil” ne aduce menstruația asta… Mie mi se pare groaznic când mă duc să-mi cumpăr tampoane și persoana de la casă e un tip. Îmi vine să intru în pamânt, hahaha, sunt curioasă la ce se gândește când îmi vede tampoanele…
Monica: Îl roade invidia, mă, că el nu are, hahahaha …
Iulia: Da, e invidios că el nu are o săptamână magică.
Monica: Hahaha, băiatul de la magazin nu e niciodată ,,pe stop”!
Iulia: Hahaha, el nu înoată lunar în Marea Roșie!
Discuția dintre Iulia și Monica este inspirată din cartea Girls in Power. Gender, Body and Menstruation in Adolescence, scrisă de Laura Fingerson (2006, State University of New York Press).
Irina Dimitriade
