SEXUL vs BARZA este alături de campania #MultumescPentruFlori dar vreau respect!
În luna în care se vorbește despre flori și cadouri, am ales să ne solidarizăm pentru dreptate socială, politică, economică. Ne solidarizăm împotriva discriminării și a abuzurilor comise împotriva femeilor. O floare nu înseamnă un pas în plus spre egalitatea de gen.
Florile nu pot șterge umilința, jignirea, frica, marginalizarea cu care un număr mare de femei se confruntă în viața de zi cu zi. Atunci când li se cere să rămână „în banca lor”. Atunci când li se cere să-și joace rolurile în tăcere. Atunci când li se cere să nu iasă din cuvântul acelor bărbați pentru care „împreună” înseamnă o continuă luptă pentru impunerea puterii.
Florile nu pot compensa greutățile cotidiene, munca neplătită în gospodărie, orele nedormite și lipsa de apreciere pentru femei, blamate când nu sunt gospodine adevărate, soții care se sacrifică sau mame exemplare.
Florile nu pot îndulci palmele. Normalizarea violenței naște frică și oprimare, într-o societate în care tradiția violenței e ruptă din rai și în care mass-media face rating din agresivitate. Florile nu pot alunga rânjetele la glumele cu violuri.
Florile nu pot îmblânzi apelative ca „târfe”, „curve”, „panarame”, „pițipoance”, „parașute”, „păpușele”, „pisi”. Aceste cuvinte nu trebuie să mai aibă puterea de a crea teritorii de separare între femei bune și femei rele, între femei „cuminți” și femei „ușoare”. Cumințenia este o iluzie care scuză violența. Violența e pretutindeni și nu discriminează.
Florile nu pot scuza încadrarea în tipare și clișee care jignesc, în stereotipuri simpliste care transformă corpul femeii într-un abțibild sexy sau diform, într-un modelaj supus presiunii dietei, accesorizării, barbie-zării. Femeile nu sunt corpuri pentru fantasmele altora!
Florile nu pot anula discriminarea cu care femeile se confruntă la toate nivelurile și în toate structurile decizionale din societate. Bărbații ocupă posturile importante din universități, partide, sindicate, companii și instituții-cheie din economie.
Florile nu pot cosmetiza atacurile asupra drepturilor reproductive. Corpurile femeilor sunt captive în ideologii, politici de stat represive (există voci politice care au susținut nestingherite sterilizarea femeilor rome și a femeilor sărace) și discursuri religioase care pledează pentru interzicerea avortului. Coaliția pentru Familie și Marșurile pentru Viață sunt exemple de acțiuni împotriva dreptului femeilor de a alege.
Florile nu pot reduce presiunea socială a căsătoriei și a maternității. După căsătorie se așteaptă de la femei să devină mame, altfel „nu se împlinesc ca femei”. Când rămân însărcinate, riscă să-și piardă locul de muncă. Multe femei nu au acces la ecografii gratuite sau la condiții decente pentru nașteri. După ce nasc, li se cere să se sacrifice pentru copil, să nu se plângă, să nu intre în depresie. Căsătoria și maternitatea schimbă viața femeilor într-un mod despre care nimeni nu vorbește.
Florile nu pot îndepărta umilința violului marital – cel comis de soț asupra soției – subiect tabu în România.
Florile nu vorbesc despre suferințele și dramele femeilor exploatate în fabrici pe salarii de nimic. Despre traumele femeilor plecate la muncă în străinătate, care ajung de multe ori sclavele patronilor. Despre sentimentul de inutilitate trăit de femei care s-au reprofesionalizat de nenumărate ori ca să poată supraviețui. Despre realitatea discriminării femeilor lesbiene, queer sau transgender, nevoite să-și pună la bătaie sănătatea fizică și mentală pentru a-și păstra demnitatea în fața unei societăți homofobe și transfobe care le consideră cetățeni de mâna a doua.
Florile nu vorbesc nici despre durerea femeilor în vârstă, cu pensii umilitoare, care au muncit toată viața în condiții precare. Despre angoasele femeilor singure, care își cresc copiii cu mari eforturi. Despre greutățile femeilor cu dizabilități. Despre ura cu care sunt tratate femeile rome. Despre supraviețuirea la limită a femeilor bolnave într-un sistem de sănătate nefuncțional.
Florile nu vorbesc despre marginalizarea și stigmatizarea atroce a femeilor invizibile în societatea noastră. Despre vulnerabilitatea femeilor traficate, a femeilor fără adăpost, despre suferințele fetelor abuzate în centrele de plasament, despre violența cu care se confruntă lucrătoarele și lucrătorii sexuali.
Pentru un 8 Martie al solidarității între femei!
Pentru un 8 Martie al respectului pentru demnitatea femeilor!
Pentru un 8 Martie al angajării civice în crearea unui sistem legislativ care să nu tolereze abuzurile!
Pentru un 8 Martie al eliberării din captivitatea rolurilor prescrise!
Pentru un 8 Martie al drepturilor, nu al florilor!
De 8 Martie îți #MulțumescPentruFlori, dar vreau respect!
