Sau procese psihologice în urma cărora Luca a acceptat că e gay.
Prima parte a acestei povești (nescrisă încă) s-a terminat foarte trist, pentru că Luca de atunci nega ceea ce e cu adevărat, nega o parte din el. Dar procesul de acceptare pentru mine a avut loc într-un mod interesant și foarte treptat și în final, întregul eu al lui Luca a știut că nu îi plac fetele, că nu e ca ceilalți tipi pe care i-a cunoscut și a început atunci chiar să vrea să spună lumii secretul său.
În fiecare zi, ideea că sunt gay devenea din ce în ce mai puternică, dar să nu vă imaginați că ea „creștea în mine” cu mult. Mi-a luat trei ani ca să „crească” până la capăt, deci procesul a decurs atât de încet, încât nu am stat niciodată să mă gândesc cu frică la asta sau ca și cum aș fi realizat o mare chestie. Nu am avut niciun șoc la final sau pe parcurs, mai „lin” de atât nici nu cred că se putea.
În clasa a șaptea, am avut o relație cu fată, de șase luni chiar, și relația a început în perioada în care încă negam, dar ideea că sunt gay îmi pătrunsese în minte și plutea prin subconștient, și s-a sfârșit exact când am început să accept. Gândurile despre asta îmi veneau în cap de obicei acasă, când nu aveam la ce altceva să mă gândesc și subconștientul mai scotea câte ceva la lumină. Așa că la școala, în perioada de dinainte să fiu și în timp ce am fost cu ea, mă comportam ca orice tip heterosexual și nu mă simțeam prost din cauza asta. De asta am și vrut să fim în primul rând: conștientul meu mă vedea, în cea mai mare parte a timpului, straight.
Iar la sfârșitul celor șase luni, când ea s-a despărțit de mine și a început clasa a opta, ideea crescuse deja imens. Și chiar dacă ea mi-a mai propus să fim împreună din nou, eu nu am acceptat, fără vreun motiv aparent. Dar mi-am dat seama mai târziu că era de asta. Și apoi a urmat clasa a opta, în care deja am simțit nevoia să o spun, să exprim cumva faptul că sunt gay.
Dar nu, nu se poate spune că am fost vreodata straight și că nu mai sunt. Doar nu îmi dădusem seama în mod conștient că sunt gay, și când gânduri despre asta apăreau în mod conștient, negam.
A, și dacă ea citește asta, ea cu care încă mai sunt prieten, mulțumesc pentru sprijin și ajutor în toată chestia asta, țin minte ziua în care ți-am spus.
Mai jos o mostră din soundtrackul perioadei în care Luca se gândea la toate astea. Luca strânge povești despre tineri gay pe blogul său, așa că îi puteți scrie!
