Skip to content
Logo SVB LOGOTYPE-04
Menu

V de la VULVĂ!

‘- Ce citești?
– O  chestie. E  tare!
– Ia  zi,  cum  se  numește  totalitatea organelor sexuale feminine externe?
– Vagin, ce mare chestie!
– Nu, se numește  vulvă.
– Cum, mă?
– Vulvă,  cică.
– Știi tu sigur?
– Da, mă, uite, scrie aici!
– Habar n-aveam!

Poate nu acesta este cuvântul pe care voi sunteți obișnuiți  să-l  folosiți, dar acesta este termenul corect. V-U-L-V-Ă: vulvă! Vulva se găsește între picioarele unei femei. Vulva însumează muntele lui Venus, labiile mari și labiile mici, clitorisul,  intrarea în vagin, adică orificiul genital, și deschiderea uretrei,  respectiv orificiul prin care se eliberează urina din vezica urinară.

Ok, acum o luăm cu începutul!

Muntele lui Venus

Muntele lui Venus este  partea  superioară a vulvei, formată din țesut adipos, care acoperă osul pubian. Se numește muntele lui Venus pentru că are aspectul unei mici ridicături și cineva, la un moment dat, l-a comparat cu un mic munte.

Și se mai numește așa și pentru că este parte din organele genitale ale femeii care au și funcții sexuale sau ,,de iubire”, iar Venus era  zeița frumuseții, a dragostei și a fertilității în mitologia romană. O pomenim pe Venus și când vorbim de boli venerice, adică de boli care se transmit prin contact sexual, mai exact boli cu transmitere  sexuală. Deci, nicio legătură cu planeta Venus, deși planeta e numită după aceeași zeiță romană și e singura planetă care poartă numele unei zeițe, nu al unui zeu.

Labiile („labis”, în latină, înseamnă „buză”)

Mai  jos  de  muntele  lui  Venus  există  două  perechi  de  labii.  Labiile  sunt  niște pliuri, care  au  rolul  de  a    proteja  clitorisul,  uretra  și  intrarea  în  vagin.

Labiile mari

Prima pereche  de  labii, cele  două  labii  de  la  exterior,  cu care muntele lui Venus se continuă, sunt numite labiile mari. Labiile  mari și muntele  lui  Venus sunt acoperite de piele normală, la  fel ca pielea de pe mâini sau de  pe  picioare. Înainte de pubertate, adică înainte de perioada accelerată de creștere, la sfârșitul căreia un copil a devenit adult, labiile au cam aceeași culoare cu a pielii de pe corpul tău. Apoi, ele își pot schimba culoarea, tot în ton cu cea a pielii tale. Așadar, variază între nuanțe deschise și închise de roz, bordo sau maro. Muntele  lui Venus și  labiile  mari au diferite  dimensiuni, de la persoană la persoană, în funcție de dimensiunea corpului și de structura osoasă  pubiană, adică de oasele bazinului.

Osul pubian este osul care se află chiar sub muntele lui Venus. El continuă spre labiile mari. De aceea atunci când mergi cu bicicleta vulva te poate durea, pentru că țesutul ei este presat între șa și osul pubian. Aha! Acum știi la care os mă refer! De asta ciclistele, dar și cicliștii, poartă  echipament  special  de  protecție.

Labiile mici

A doua pereche de labii este cea a labiilor mici, aflate între labiile mari; ele sunt formate dintr-o  membrană mucoasă.

Termenii de ,,labii mici” și ,,labii mari” nu sunt, de fapt, foarte bine aleși, fiindcă adesea labiile mici se dezvoltă suficient de mult ca să iasă dintre labiile mari și să fie vizibile. Unele femei au labii mici inegale, adică se întâmplă ca una dintre labiile mici să fie mai mare decât cealaltă. Acest lucru este perfect normal. De asemenea, labiile mici, care au aspectul a două petale, nu au mereu chiar aceeași formă, ci pot avea margini regulate sau mai neregulate.

De fapt, labiile  mici, labiile mari și întreaga vulvă prezintă multe variații. Câte  fete, atâtea  tipuri  de  vulve!

Labiile mici sunt importante. Împreună cu labiile mari, ele protejează de bacterii intrarea în vagin și clitorisul. Pe lângă asta, sunt legate de clitoris și au rol în excitarea sexuală.

Clitorisul

Acolo unde labiile mici se unesc, mai jos de muntele lui Venus, se găsește vârful clitorisului, acoperit de un prepuț clitoridian. Clitorisul este, de fapt, un organ mult mai mare și vom vorbi despre el într-un alt episod. Ce trebuie să reținem acum este că singurul rol al clitorisului este plăcerea sexuală. Nu are nicio altă  funcție și, într un  fel, e cel mai cool organ.

Deschiderea uretrei

Mai jos de vârful clitorisului, la intrarea în vagin, se află deschiderea uretrei, un mic pasaj prin care iese la exterior urina. Urina este produsă de rinichi și este depozitată în vezica urinară. Când urinezi, ea este transportată prin uretră și este eliberată din corp prin deschiderea uretrei.

Glandele Skene

Lângă deschiderea uretrei se găsesc cele două glande Skene (sau glandele parauretrale). Este posibil ca ele să aibă un rol în ejacularea feminină. Echivalentul lor la bărbați îl reprezintă  prostata.

Deschiderea vaginală

Mai jos de deschiderea uretrei se găsește deschiderea vaginală. Multe  persoane cred că urina iese prin vagin. Faaaals!  Uretra și canalul  vaginal sunt două pasaje diferite și cu totul separate.

Urina trece prin uretră; prin vagin se eliberează numai sângele menstrual. Asta înseamnă că, dacă folosești tampoane interne, poți merge  la  toaletă  fără  a- ți  schimba  tamponul,  pentru  că,  fiind  eliberată  prin uretră, urina nu are niciun contact cu   tamponul.

Corona vaginală

În  jurul intrării în vagin se poate sau nu afla o coronă vaginală sau ceea ce voi cunoașteți sub denumirea de „himen”.

Perineul și anusul

Și cam asta a fost! Mai trebuie să știți că mai jos de intrarea în vagin se găsește o  porțiune de piele netedă numită perineu.  Această porțiune de piele conduce la anus, deschiderea la exterior a rectului, care servește la defecare.

Să recapitulăm: avem vulva, formată din muntele lui Venus, labiile mari și mici, clitorisul, deschiderea uretrei și intrarea in vagin. Dacă recapitulăm orificiile, le-avem întâi  pe  cele trei – deschiderea uretrei, intrarea în vagin și anusul. Apoi mai avem cele două orificii de deschidere ale glandelor Skene de la nivelul uretrei, dar acestea sunt foarte mici, greu de văzut.

– Cam asta a fost despre vulvă. Nu uitați…
– Vulvă..
– …este cuvântul corect pentru organele sexuale feminine externe.

Materialul a fost aprobat de echipa medicală Marie Stopes International România.